[Omul] a primit o însărcinare dublă: în primul rând, să cultiveze și să păzească grădina Eden, și în al doilea, să mănânce din orice pom al grădinii cu excepția pomului cunoașterii binelui și răului. Prima însărcinare definește relația lui cu pământul, iar a doua relația lui cu cerul.
Dar omul își poate îndeplini chemarea în relație cu pământul doar dacă nu își rupe legătura care îl unește cu cerul… Însărcinarea dublă este atunci, în esență, o singură însărcinare. Adam trebuie să stăpânească pământul, nu prin lenevie și pasivitate, ci prin lucrarea minții, inimii, și mâinilor.
Dar ca să stăpânească, el trebuie să slujească; el trebuie să-L slujească pe Dumnezeu care este Creatorul lui și Dătătorul Legii. Lucrul și odihna, domnia și slujirea, chemarea pământească și cea cerească, civilizația și religia, cultura și cultul, aceste perechi merg împreună de la bun început. Ele vin împreună și împreună formează o singură chemare în scopul măreț, sfânt, și glorios al omului.
Dacă omul vrea să fie și să rămână acest fel de om, trebuie să înceapă prin dependență și ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Religia trebuie să fie principiul care-i animează toată viața și care o sfințește pentru slujirea lui Dumnezeu.
Herman Bavinck, The Wonderful Works of God, p. 169