În acest volum istoricul italian Francesco Guida prezintă o istorie succintă a României în secolul XX. Începând cu starea și contextul în care se afla România înaintea Primului Război Mondial, Guida relatează despre participarea țării în acest război, consecințele lui pentru România și noile ei hotare, oferind atenție specială dezvoltării politice interne. Autorul continuă expunând parcursul României în cel de-al Doilea Război Mondial, urmând o prezentare a biruinței comunismului asupra monarhiei și partidelor istorice române, o expunere a perioadei comuniste și a sfârșitului acesteia.
Un volum accesibil
Cartea este scrisă într-un limbaj foarte accesibil, având doar 340 de pagini și cuprinzând suficient context pentru a-i ajuta pe începătorii în disciplina istoriei românilor. Guida este bine documentat, făcând referință nu doar la alte lucrări istorice, ci și la multe documente primare. Toate acestea le face fără a supraîncărca cititorul cu detalii triviale. Volumul cuprinde și o bogată bibliografie la sfârșit, de folos celor interesați de a studia și de a se aprofunda ulterior în subiectele discutate.
Obiectivitate și principii
În linii generale, pe parcursul cărții, Guida menține o linie de narațiune obiectivă și detașată. Acest lucru se schimbă doar spre sfârșit, când vorbește despre “lumea nouă” de după căderea comunismului. Referindu-se la marile așteptări ale poporului și potențialul pentru schimbare al clasei politice, se pare că nu și-a putut ascunde dezamăgirea.
În ce privește perioada comunistă și evenimentele revoluției din 1989, ne surprinde claritatea morală a autorului în descrierea acestora. Cu privire la revoluție, Guida ia o poziție clară: cu toate că nedreptatea comisă împotriva poporului român de regimul comunist ajungea la culme în anii 1980, totuși procesul prin care Ceaușescu a fost omorât a fost unul ilegal (termen folosit de autor). Această abordare este binevenită — Guida nu este un revoluționar idealist pentru care scopul progresului ar scuza orice mijloace.
Evidențierea aspectelor politice și etnice
După cum am menționat, pe parcursul cărții atenția autorului este axată asupra evenimentelor politice și sociale. Spre exemplu, relația București – Moscova în perioada 1941-1989 se află în prim-plan. Se vorbește mai puțin despre arta, știința, cultura și sportul din România, excepție fiind acele câteva locuri în care descrie intelectualii din țară. Chiar și aici, totuși, Guida relatează mai mult despre raportul lor cu situația politică în care se aflau.
Un aspect deosebit al lucrării lui Guida este prezentarea lui, în fiecare epocă, a situației minorităților etnice (mai ales a celor maghiare și evreiești). Deasemenea, autorul exprimă un interes pronunțat față de situația Basarabiei și rolul factorilor interni și geopolitici în această regiune. Cititorii află și despre conflictul transnistrean din Republica Moldova și tensiunile militare din cadrul acestuia din 1992.
Guida încearcă, deasemenea, să trateze în mod echilibrat diferitele confesiuni religioase prezente în România de-a lungul secolului. În timp ce vorbește puțin despre confesiunile evanghelice, pastorul Richard Wurmbrand nefiind deloc menționat, putem constata că într-un mod mai amplu sunt prezentate detalii despre Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică.
Aspecte absente
Cititorii care ar dori să afle mai multe despre soarta familiei regală după 1947 vor fi dezamăgiți, precum și cei care se așteaptă la o relatare amănunțită a relației României comuniste cu diaspora. Dacă ar fi să ne bazăm doar pe această carte, concluzia la care am putea ajunge ar fi că diaspora română nu a avut niciun rol semnificativ ca factor de influență asupra situației social-politice din România după 1947.
Toate acestea fiind spuse, cartea este un bun pas introductiv în istoria recentă a României, a contextului ei politico-social intern și a celui geopolitic. Cartea poate fi găsită la editura Cartier.
Alte recenzii: profesorul Anatol Petrencu.
