“…El este numit Fiu pentru că este una și aceeași cu Tatăl după ființă, și nu numai pentru considerentul acela, ci și pentru faptul că este din Tatăl/ Cred, pe de altă parte, că este numit Unul-Născut, nu pentru că este unic din cel care este unic și în chip unic, ci pentru că este în chip unic, nu cum sunt corpurile. Cred apoi că este numit Cuvânt, fiindcă într-un asemenea raport stă El față de Tatăl, cum stă un cuvânt față de minte, nu numai din pricina nesuferinței în naștere, ci și din pricina unirii Lui cu Tatăl și din pricina facultății Lui de a anunța și interpreta voința Tatălui.”
În multe biserici evanghelice, dacă ne-ar omorî cineva pentru ortodoxia credinței (în sensul etimologic al termenului), mulți ar muri nevinovați, că habar nu au ce cred, de ce cred așa, de cînd se crede așa, cum a ajuns credința pînă la noi.
Puritanul William Ames, în lucrarea lui renumită cu privire la conștiința umană, ne învață câteva categorii de acțiuni pe care le întreprinde conștiința.
(1) Conștiința ne obligă
Există lucruri obligatorii pe care Dumnezeu le-a stabilit prin Legea Lui. Acestea includ atât datorii pozitive (de ex. datoria pozitivă de a ne cinsti părinții, din porunca a cincea), cât și datorii negative (de ex. datoria negativă de a nu fura, din porunca a opta). Conștiința, fiind unealta lui Dumnezeu prin care percepem lucrurile morale, aplică voia lui Dumnezeu inimilor noastre. În privința lucrurilor obligatorii, conștiința ne obligă. Ea ne comunică datoria noastră înaintea lui Dumnezeu.
(2) Conștiința discerne
Conștiința ne arată și ne convinge cu privire la moralitatea lucrurilor. Conștiința ne spune dacă un lucru este permis, interzis, sau poruncit.
(2) Conștiința ne conduce
Există lucruri indiferente din punct de vedere moral. Acestea sunt lucrurile care nu sunt nici poruncite de Dumnezeu, nici interzise. Putem spune că acestea sunt lucrurile permise. De ex. atunci când alegem să ne facem studiile la una dintre două facultăți, avem de a face cu o decizie care, în sine, este indiferent din punct de vedere moral.
Faptul că lucrul în sine este indiferent nu înseamnă că nu are legătură cu Dumnezeu. Chiar și lucrurile care sunt indiferente moral sunt sub domnia lui Dumnezeu și trebuie să fim înțelepți în întrebuințarea lor. Dar acestea nu sunt lucruri în care avem o poruncă clară din partea Domnului. În astfel de lucruri Domnul ne conduce prin înțelepciune, chibzuință, sfat, etc. Acesta este domeniul în care conștiința ne conduce, ne ajută să urmăm scopuri morale prin ele.
Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră. (Romani 14:19)
Care sunt scopurile morale în care trebuie să folosim lucrurile indiferente? William Ames numește trei: gloria lui Dumnezeu, zidirea aproapelui, și întărirea lucrurilor poruncite. Ames afirmă că chiar și lucrurile indiferente, ca să fie folosite corect, trebuie să ne ajute în îndeplinirea celor poruncite.
